Semenii mei cei mai temuţi
Îmi sînt ceilalţi din mine.
Cei prezenţi, cei viitori, cei trecuţi.
Acei cu care-mpart acelaşi sine.
Sîntem atît de-nghesuiţi în însumi,
Că nici măcar nu ştiu care sînt eu,
Cînd voci nenumărate rîd în plînsu-mi
Şi e un cor întreg de plînsete în rîsul meu.
Tu vino şi aşează-te-ntre noi,
Ca un popor în mijlocul altui popor.
Şi fiecare celălalt, din amîndoi,
Să rămînă prizonier al tuturor.
Logodna, Constantin Creţan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu