Surorile Porumbiţa

Domnilor jurnalişti,
Suntem surorile Porumbiţa. Să ştiţi că nu venim de acasă, venim de la ambasadă. Casa a devenit de nelocuit. Nu pot dormi noaptea. Mă atacă cu un laser. Mi-l pun pe degetele de la picioare.

Nu am stat să ascult mai mult, mă grăbeam. Probabil le ştiţi. Două doamne trecute de 70 de ani pe care le întâlnim în faţa a diverse instituţii de presă şi care strigă jurnaliştii. De fapt, le expun, strigând de pe trotuar, "cazul" lor. De cele mai multe ori le-am văzut la Casa Presei, dar le-am mai întâlnit şi prin oraş. Astăzi erau echipate cu un cărucior de piaţă şi purtau pălării albe, să se protejeze de soare.

Şi nu, nu mi s-a părut comic. Îmbătrânim şi noi. Doamne fereşte!

Şi ţie îti place mirosul ierbii cosite, nu?

Unde Îl aşez?

Dumnezeul meu are un loc al Lui. Mai precis, pe plăcile de faianţă de lângă tavan, a patra şi a cincea dinspre chiuvetă.
Mă uit la El de pe scaunul de pe care fumez, uneori cu picioarele pe maşina de spălat, alteori cu genunchii la gură. Îi vorbesc uneori, Îi cer chestii, Îi explic, discuţia devine aprinsă cam între a treia şi a patra ţigară, când, ca orice prost creştin, mă mai iau şi la harţă cu El, ba chiar Îi reproşez chestii.

Această Piaţă a Universităţii din Madrid

De ce?
Protestele au început în urmă cu şase zile, la Puerta del Sol, din Madrid, ca o mişcare spontană de nemulţumire faţă de rata şomajului de 45% în rândul tinerilor.
Mulţimea a ajuns la circa 25.000 de persoane în capitală, iar mişcarea s-a extins şi în alte oraşe din ţară. Sute de persoane au petrecut fiecare noapte în stradă la Madrid. Ei cer locuri de muncă, standarde mai bune de viaţă, un sistem mai corect de democraţie şi schimbări în planurile de austeritate ale Guvernului.
"Vor să ne lase fără sănătate publică, fără educaţie publică, jumătate dintre tineri sunt şomeri, au crescut şi vârsta de pensionare", a declarat manifestanta Natividad Garcia. "Este un atac clar faţă de puţinele servicii sociale pe care le aveam", a adăugat ea.

Cum?


Comisia Electorală le-a ordonat protestatrilor să părăsească piaţa înainte de alegerile locale de duminică.
Interdicţia a intrat în vigoare la miezul nopţii, vineri, dar mulţimea a început să scandeze diferite sloganuri, iar poliţia nu a intervenit.

Pentru că
Vocea poporului niciodată nu va fi ilegală.

Nu există abisuri fără înălţimi

Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului.

on and on the rain will fall

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow's rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime's argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

Mi se usucă bambusul

Pentru cei care au încercat, de-a lungul timpului, să-mi plaseze vreo pisică sau vreun căţeluş, ca să-mi ţină de urât, ştiu cât de important e bambusul pentru mine.
Replica de bază este "bambusul este singura formă de viaţă care supravieţuieşte în prezenţa mea".
Ei bine, singura formă de viaţă, chiar singura, că nici gândaci sau muşte nu am, s-a uscat pe porţiuni, destul de ciudat, părerea mea. Adică e uscată rădăcina, o parte din tulpină e verde, pe urmă frumzele sunt uscate o porţiune şi în vârf mai sunt câteva verzi. Cică ar fi un semn, nu ştiu de care. Că ar trebui să combat împreună cu o altă formă de viaţă sau că o să mă usuc la fel ca el?

Tehnica, tehnica

Am aflat că peste 20 de ani, când o să-mi cedeze inima, nu o să mi-o mai repare doctorul, ci it-ist-ul. Asta, desigur, dacă va reuşi descompunerea particulelor în freon. Asta cu descompunerea m-a chinuit tare, că nu-mi aminteam.
În concluzie, cine n-are un it-st să-şi cumpere! Ar putea repara inimi chiar şi fără a descompune particulele din freon sau în freon.
De freon o fi vorba? Şi particule? Nu atomi, nu protoni, nu neutroni?

Ailleurs d'ailleurs

Il y a rien ici. A quoi bon se demander, d'ailleurs, s'il y a quelque chose ailleurs. D'ailleurs et ailleurs viennent trop souvent a mon encontre, meme si je les nie. Je me moque de leur existence, car tout ce que j'attends devrait etre ici. Et comme ca ne l'est pas je refuse de rever ailleurs, d'ailleurs. 

doar o oglindă

Nisipul fin a oftat

S-a aşezat pe linia orizontului, cu aripile larg desfăcute

Se odihnise un pic pe un divan făcut dintr-un nimbus şi un cumulus. Demult nu mai avusese timp doar pentru ea. Fusese un segment dintr-un perfect stol, ca stolurile în formă de V pe care le deseneză copiii. A ajuns singură în ţările calde. Restul se pierduseră în furtuni, pe drum. A vrut să intre în alt stol, dar n-a putut, nu s-a adaptatşi nu s-a sincronizat cu segmentul corespondent din aripa stângă (ea de obicei zbura pe dreapta). Chiar şi o banală batere din aripi poate sfârşi prost atunci când segmnetul pereche nu mai e. S-a retras şi a plecat singură. Se oprise pe norii ăştia doi pentru că i se părea că acolo i-a pierit în gol perechea. S-a ridicat şi s-a aşezat pe linia orizontului cu aripile larg defăcute, dar nu reuşea să se hotărască încotro s-o apuce. Tot albastrul era în jurul ei şi îi era prea greu de ales, iar pe linia asta a orizontului era ca un acrobat la circ, nu putea să mai stea mult.

Petrecere în pijamale

Petrecere în pijamale, între noi, fetele. Sunt cu Amanda şi Camelia. A fost şi Zaz, dar a uimit-o noaptea prea tare.

Vanghelie, pedagog de şcoală nouă

Îl iubesc pe Vanghelie pentru toate declaraţiile care îmi fac zilele simpatice. Nu el a spus că nu-l ajută faţa să fie alintat? Dacă nu e alintat, uite că ştie cum să educe copiii din Ferentari, le explică, la nivelul lor. Bun pedagog Vanghelie!
"A venit aici cu domnul Swoboda să ne ajute - e un om foarte important - să schimbăm puţin faţa cartierului ăsta al nostru. Să rămână aşa, că suntem cei mai buni la bătaie, da? Avem cele mai frumoase fete, dar să schimbăm puţin zona, un pic, să nu mai zică cei de la presă că, dacă vin aici pe la noi, rămân fără inel, da? Că nu e aşa. Când vin, le dăm cadou un inel sau un ceas numai pentru faptul că au trecut pe la noi prin cartirer, da? Şi dacă ne supără îi şi batem! Dar doar dacă ne supără!", le-a spus Vanghelie râzând copiilor.

Nume predestinate

Aflăm astăzi că pe şeful Statului Major rus îl cheamă Nikolai Makarov. Nume predestinat. Cred că de mic s-a gândit că, dacă tot are nume de pistol, e bine să se facă militar.
Ca şi cum dacă ai fi american şi te-ar chema Colt te-ai gândi să te faci grădinar sau dacă ai fi italian şi te-ar chema Beretta te-ai gândi să te faci  pescar.

Nu staţi în case fără internet!

Dacă citiţi aici, înseamnă că aveţi internet. Dar atenţie mare, dacă vă aflaţi în vreun loc fără internet sau telefon, aşteptaţi-vă să năvălească SEAL-ul peste voi. Cică ăsta a fost un indiciu mare când l-au reperat pe bin Laden. Şi cum nu s-a terminat terorismul la bin Laden şi mai sunt, ohohoho, muuulţi terorişti în libertate, americanii nu şi-au terminat treaba.
Pe această cale ţin să precizez şi că SEAL vine de la Sea, Air, Land, asta ca să nu uit, iar echipa care l-a ucis pe bin Laden, Team Six, este un fel de Delta Force, dar prin apă.

De ce-l iubesc pe Ioan-Paul al II-lea

Realaţia mea cu divinitatea a cunoscut până acum trei momente aş putea să le spun de revelaţie. Unul dintre ele este legat de Papa Ioan-Paul al II-lea.
Dar să o luăm încet. Unul a fost de curând, într-un sfârşit de lume, când mă rugam să nu mai fie greu şi nici urât mi s-a deschis o uşă. Al doilea s-a întâmplat când am fost să dorm la mănăstire. Vorbisem eu cu maicile de la Moldoviţa că trec pe la ele şi rămân o noapte. M-am tot frământat cum o să fac cu ţigările şi mă vedeam fofilându-mă până la poartă să trag două fumuri. Ei bine, din momentul în care am intrat pe poarta mănăstirii şi până am plecat, a durat o zi, totuşi, nu am simţit nevoia să fumez. Başca, seara, la culcare, maicile mi-au dat o Psaltire, care s-a deschis fix la Psalmul 90, unul dintre preferaţii mei.
Cât despre Jean-Paul deux, cum îl alint eu, a fost aşa.