Din vorbe

Am zece vorbe din 2010 pe care vreau să mi le păstrez bine

1. Te iubim
2. Nu mor caii când vor câinii
3. Eşti mai nasoală decât fotbaliştii, uneori şi.... mai depresivă decât Bacovia, doar că ăla scria mai multe poezii
4. Fă ceva acum, cât mai poţi... fie şi o fugă... fugi cu surle şi trâmbiţe să te pozeze lumea în elanul tău... Fugi de istorie să nu te ...înghita... Fugi să ajungi pe scenă înainte să pornească flashul!

Înfloresc ferestrele

Înfloresc ferestrele
Ceru-i ca oglinda
Prin livezi albinele
Au uitat colinda

Suntem toţi o muzică şi-un pământ

Ce-o fi fost mai întâi, omul sau muzica? Pentru mine, oricum aş fi gândit-o, nu există muzică fără oameni.
Sunt melodii pe care le ascult pentru că mă gândesc la un om, sunt melodii pe care, ascultându-le, ajung să mă gândesc la un om, sunt melodii ale mele, pe care nu le împart, dar chiar şi aşa, tot un om sunt şi eu, deci muzica e cu oameni.
Mai sunt melodii cu versuri şi melodii care nu au nevoie de versuri. Azi am ales una cu vorbe, printre cele mai frumoase vorbe cântate.
So come to me amazing mind, so understanding and so kind

Te-a mâncat vreun înger?

Conform principiului "Până la Dumnezeu, te mănâncă îngerii", pe tine te-a mâncat vreun îmger?

Şi şi-a mai luat şi de-ăla!

Odată cu zăpada aşterntă, Daniel a ajutat o vecină pensionară să treacă strada. I-a povestit bătrâna cât de greu stă cu banii, cum înainte tăia porcul pe vremea asta, cât de cretini sunt guvernanţii, iar pe unul l-a atacat direct, frate. Cum adică el e ca tot românul? Nu-i e ruşine?  Şi şi-a mai luat şi de-ăla! Ia să vedem, ghiceşte cineva despre cine e vorba? De care de-ăla?

Timpul la telefon

Alo, bună seara, Timpul la telefon?
Da, spuneţi!
Vă spun repede că mi se descarcă bateria telefonului. Am două rugăminţi la dumneavoastră. Una ar fi să vă împiedicaţi pe drum şi să aduceţi sfârşitul lui decembrie peste vreo 60 de zile!
Îmi pare rău domnişoară, eu nu mă împiedic niciodată!

Lista

Uite care-i lista mea, dragă Moş Nicolae, în ordine alfabetică: adevăr, bravo!, căldură, dimineaţă, energie, fapte, gene, hărnicie, i... iubire?, încredere, joacă, kilometri, linişte, minte, noroc, oameni, prieteni, raze, sănătate, şoapte, timp, ţipăt, uitare, vise, x... factor, zâmbet.

3 decembrie, ceata

Brrrr! Ce ceaţă e afară! Şi ce stare plângăciaosă am! Şi n-am avut timp să plâng demult. Poate diseara, după 10. Ar fi o chestie!
Sa nu uit azi ca nu trebuie sa intru in polemici cu partenerul de viata!
Nu găsesc varianata originală şi mai e şi wikileaks-ul asta care nu se mai termina... Deci iata...

Din dragoste de România aş pleca

Ca în fiecare an, pe 1 Decembrie ne amintim cât de dragă ne este România şi ne străbate fiorul patriotic de mai-mai să ne taie respiraţia. Mie azi mi-au tăiat respiraţia vântul şi ploaia, căutând două ore un mijloc de transport spre serviciu. În Bucureşti, capitala României.
România este ţara mea în care nimic nu funcţionează, în care legile se fac şi se desfac, asta în cazul în care nu sunt votate din greşeală, în care îmi depun declaraţii pentru un venit zero, în care primesc o factură de plată mai multe luni pe care scrie zero lei, în care merg cu un spray pentru câini în geantă, în care şoferii de autobuz refuză sa-mi spună ce traseu au, în care producătorii autohtoni de roşii spaniole şi de struguri turceşti nu plătesc impozite şi te mai şi fură la cântar, în care nu poţi urca în taxi dacă n-ai mărunt, în care funcţionarii de la ghişee te tratează cu sictir, iar infirmierele de la spital au cel puţin aere de conferenţiar universitar dacă nu le dai şpagă, în care consumul de produse de igienă este printre cele mai reduse din Europa, în care sportul naţional pare a fi spartul seminţelor, în care punem termopane la monumentele istorice, în care ne e greu să cumpărăm o carte, ca să nu mai vorbim de un cd sau dvd original, că n-are rost, suntem piraţi din născare, în care străzile se spală doar pe mijloc iar maşinile te claxonează pe trotuar (trotuarul pe care vecinii de bloc aruncă tocăniţa ca să hrănească pisicile şi câinii)...