De pe Facebook

One day, you might wake up from your sleep and you might realize that you lost the moon while counting stars.
O găsisem pe Facebook.
Azi.

Morala?

And if you listen very hard
The tune will come to you at last.
When all are one and one is all
To be a rock and not to roll.

Paradox

Să plângi o vară întreagă, iar toamna să începi să zâmbeşti. :)

Always look on the bright side of

A cam trecut un an de bloggereala. Slab, recunosc, din lipsa de timp, de insipratie, de chef.
Cel mai frumos lucru pe care mi l-a adus blogul asta a fost un compliment face to face. Cineva n-a mai vrut sa-mi dea like, ci m-a oprit in drum si mi-a spus "ştii, mi-a plăcut şi am vrut să-ţi spun personal". Şi mi-a mai spus că se regăseşte uneori în rândurile mele.
Şi eu mă regăsesc în rândurile altor oameni. Din fericire, suntem toţi diferiţi, dar avem atât de multe lucruri în comun şi toţi venim din acelaşi sâmbure de divinitate, încât ni se întâmplă să simţim că ne bate inima altcuiva în piept.
Azi e soare. E una dintre cele mai frumoase toamne pe care mi le amintesc.
Şi-am avut în ultimul timp revelaţia că tot răul e spre bine şi că trebuie doar să crezi şi să vrei. Şi acolo unde nu mai credeai că e lumină, unde credeai că nu mai poţi, că nu mai vrei e şi o parte luminoasă. Nu toţi avem norocul s-o găsim, poate că şi eu o să o pierd, mai repede sau mai târziu, dar ea există. Şi aripile frânte în zbor se repară şi dacă nu se repară există proteze şi zborul nu ţi-l ia nimeni. Sunt oameni care îţi aduc soarele sau ploaia. Zborul, cu o aripă sau două e al tău, nu ţi-l aduce nimeni. Zborul e sus.
Ai grijă de zborul tău!
Profitaţi de mine cât sunt într-o dispoziţie optimistă. La bilanţul pe care îl fac din toamnă în toamnă am ieşit bine. A fost un an mai bun decât alţii şi încerc, zilnic, sa nu uit să mulţumesc pentru asta.
Să zburăm, deci! Ne vedem prima curbă la stânga din Calea Lactee!

Ştirea zilei e cu suflet

Aflăm astăzi că sufletul nu e în piept, e în creier.
Profesorul de neurologie de la Universitatea Princeton, Michael Graziano, crede că există un spirit, un suflet, dar nu aşa cum este el imaginat de oameni. "Sufletul este o informaţie de un anumit tip, construită într-o structură complexă, în creierul nostru. Este unic fiecăruia din noi şi este preţios întrucât nu este etern", spune cercetătorul. aici

Primele semne ale batranetii

Sa nu credeti ca am facut riduri. Neeeee. Acea laba gastii perceptibila doar in oglinda lupa poate fi considerata un rid de expresie.
Inteleg insa, odata cu implinirea venerabilei varse de 32 de ani sensul expresiei atat timp cat ma pot misca... Ieri am facut prima criza de lombosciatica. Adica m-a taiat peste sale si nu m-am mai putut misca. Am dat niste telefoane, sa vad ce pot face si am luat ce aveam eu la indemana - o fiola de algocalmin. Dupa trei ore de nemiscare am aplicat planul B - o fiola de ketonal. Expirata, e drept, dar care mi-a redat pozitia verticala

Udă florile!

Cred că aşa cum am eu nevoie de nicotină şi florilor mele le-ar plăcea să fie udate. Am şapte flori. Nu, nu ele ma ţin ocupată să nu scriu, ci casa din jurul lor. Oricum, a trecut frumos jumătate din septembrie.

A venit, a venit vara

Bine c-a venit şi vara! Nu vreau să aud că trebuie să vă trezesc când se termină septembrie, eu n-am de gând să dorm. Deci, nu doarme nimeni!
Cu aşa soare să ne fie toată luna! Şi, deşi septembrie e doar al meu,anul ăsta îl împart cu voi.

S-a inventat şi robotul ăsta

Nu ştiu dacă-i creepy această descoperire revoluţionară. Este un robot conceput pentru oameni singuri. Nu ştiu cum ar fi să pui mâna pe ceva care se mişcă în ritmul respitaţiei tale, dotat cu  un motor. Să ţii motorul în braţe. Cică are o textură foarte mişto. Un senzor ceva, de noapte bună?
Sau, ce să mai încoace şi încolo, să-l combine cu robotul care vorbeşte, să-i adauge şi organe, la comandă, după preferinţe, ca să poată face şi sex.

Pe retină

Data stelară: 10 august 2011.
În seara asta mă gândeam că n-aş vrea niciodată să-mi pierd retina. Potrivit principiului mi-a rămas întipărit pe retină. Deci, dacă ar exista vreo soluţie prin care să am grijă de retină, aş avea şanse să-mi rămână şi cerul acolo.

Youtube

Azi am deschis de vreo zece ori youtube-ul (fie, exageram, doar de vreo opt). Fara sa stiu ce sa caut, l-am inchis. Imi recomanda, potrivit ultimelor cautari, sa ascult Norah Jones, U2 sau Jacques Brel.
Dar n-aveam chef. Dar asta... o fi septembrie doar ar meu, dar putea sa mai astepte
Summers never looked the same

Poate eşti la pământ şi crezi că nu te poţi ridica

Poate vreodată o să fii trist. Pentru că eşti singur sau pentru că nu ai bani sau pentru că eşti supărat sau obosit, poate te-ai certat cu cineva, poate te-a enrevat un coleg, poate te-a dezamăgit un prieten, poate nu poţi pleca în vacanţă, poate că plouă, poate că ai o bătătură sau un coş pe nas, poate vroiai pizza şi mănânci pâine goală, poate vroiai fresh de portocale şi bei apă de la chiuvetă.
Nu uita, atunci, de filmul ăsta.
Te poţi ridica de jos?
Ai o coajă de pâine?
Ai un pahar cu apă?

Încă da

Mi-e dor uneori să-mi fie dor, că nu-mi ajunge dorul cât există.
Şi ţi-aş vorbi de stele, de planete, de curcubee, licurici, gărgăriţe şi toate fiinţele mici şi mari, care mai de care mai delicate şi plăpânde. Şi-apoi de nişte ştiri, desigur.
Mi-e dor să le fac loc în zâmbet, lucrurilor delicate şi plăpânde. Aş sta un curcubeu întreg plimbându-mi pe degete şi în palme o gărgăriţă. Şi la capătul curcubeului, aş agăţa un greiere. L-ar legăna vântul şi ar cânta şi-aşa mi-aş aminti, din când în când, cum e să-mi fie dor.

Spart in ecouri

Indirect

Nu te mai pot privi decît indirect,
De fiecare dată, cu boltă.
Lumina se curbează către tine, imperfect,
Se descompune-n spectru, se revoltă.

Ştirea zilei e cu Playboy

Ştirea zilei vine de la Iaşi.
Un moldovean aprig, în vârstă de 57 de ani, s-a dus la chioşc să-şi cumpere o revistă. Nu, nu Călăuza Ortodoxă, nici Formula AS, ci Playboy. Probabil ca să vadă poze lucioase cu gagici, în rest ar avea Click sau Libertatea, tot cu poze cu dezbrăcate. Singura problemă a fost că nu i-au plăcut pozele.

Cet oiseau de passage qui chante et qui est sourd vient les soirs d'orage

Hai să facem un duş de prospeţime cu L. Electro vals. Aş fi vrut să vă scriu şi două trei versuri, dar n-am putut alege. L'embarras du choix.....

Emile, bine mă!

Câtă prezenţă de spirit, Emile. Şi câtă forţă! Asta m-a surprins cel mai tare. Că Henri Paul nu e tocmai micuţ. E şi înalt, e şi solid. Ei bine, tu ai putut să-l ţii! Şi ai explicat pe urmă că este şi sala bună la ceva.
Hai poate iei tu portofoliul de la sport, că eşti un bun promotor, ce zici?

Quatorze julliet

Eu şi Franţa avem... o poveste. De când am primit cartea "Le francais par des images". Avea o copertă din carton groasă, roşie, pe care am reuşit s-o rup. Şi-am trecut la manuale.
Dar de atunci nu s-a schimbat nimic. E cu siguranţă cea mai lungă, cea mai statornică şi mai blândă poveste de dragoste a mea. Chiar şi când ajungem la mon petit accent des pays de l'est.
Voila donc pourquoi

Şi nu numai

Nu ştiu să mă ridic din plan

Când v-am spus că Dan Teodorescu e nebun, n-aţi vrut să mă credeţi. Un om sănătos putea să scrie asta? Întreb şi eu cu dinţii strânşi.

Plăceri vinovate

Sufletul meu, de parcă ar fi de rusoaică, uneori devine melancolic. O fi de la Cernobîl, că am sta mult la Suceava în vara aia! Nu, nu am o vodkă să-mi înec vreun amar, dar mai cânt şi din astea, din cinci în şapte, câte cuvinte înţeleg. În rest, sunt viori
Vă iau cu chestii soft pentru început.

Despre ce este vorba

Mă tot frământă o vorbă, mi-a venit ieri dimineaţă când am coborât din tramvai: Life it's not about having, it's about living. Nu ştiu de unde mi-o fi venit, dar cred că ştiu de ce.
Şi asta cred că v-am mai cântat-o. Dar unele chestii nu sunt nicodată în exces.

Mame

Ce zic mamele de ziua lor: Îmi doresc să ţi se îndeplinească dorinţele. Şi să reuşeşti ceea ce ţi-ai propus! Când o să fii mamă, o să vezi ce înseamnă! Plus alea cu nepoţii....
Deh, mame!

Şasă brauzăr frumoş

Prieteni, iubiţi şi dragii mei cititori,
Mă uitam peste postările din luna iunie, făceam o analiză meta şi am constatat că majoritatea titlurilor sunt interogatorii. Asta înseamnă că mă îndoiesc, deci cuget şi că vă mai întreb şi pe voi una-alta, dar de răspuns n-aţi răspunde...
Exact că în bancul
Soţul vine acasă. Soţia il întâlneşte cu poster:
"nu vorbesc cu tine!"
Soţul ridică din umeri şi se aşază la televizor.
Cinci minute mai tarziu apare soţia cu un alt poster:
"Dar stii de ce ?"...

Circumstanţiale

Îmi vine uneori să iau cerul în braţe şi să îl strâng tare. Să-mi năclăiesc mâinile în nori şi să strâng în pumni albastrul, până mi se prelinge printre degete.
Alteori, mi-e străin şi neînţeles orizontul, închid ochii să nu mai văd lumina.
Câteodată mi-e ciudă pe stropii de ploaie.
De obicei, mă obosesc stelele, când le număr.
Adeseori îi zâmbesc complice lunii.
Mai mereu scrâşnesc din soare.
Întotdeauna e un cer mai sus.

La ce te gândeşti?

Deşi supărările mele sunt cele mai mari pentru că sunt ale mele
Deşi trăiesc o dramă, o tragedie, un horror
Deşi viaţa nu are culoare
Deşi dimineaţa nu mai miroase a cafea
Deşi soarele nu mai încâlzeşte, ci arde
Deşi luna nu mai zâmbeşte, ci muşcă
Deşi teiii s-au scuturat
Unii vând copii cu zâmbetul pe buze, alţii îşi vând rinichii ca să le dea să mănânce.
Sincer, la ce te gândeşti?

Stiu prietenii de ce?

Are Regele martori că aşa a fost?

Nu m-am omorât niciodată după istorie. Adică n-am tocit-o, am reţinut doar unele chestii. Mai prind aşa, una-alta, din mers. Aşa cum am prins şi interviul pe care Regele Mihai l-a acordat pentru Kommersant, citat de Hotnews, unde povesteşte şi care au fost condiţiile în care a abdicat.

Mihai de România a povestit cum, în dimineaţa zilei de 30 decmbrie 1947 iderul comunistilor, Gheorghe Gheorghi-Dej, şi premierul Petru Groza, care nu era comunist, dar era în relaţii bune cu ei, l-au rugat să-i primească pentru a discuta, după cum s-au exprimat ei, "chestiuni de familie”.
"M-am gândit că vor sa vorbească despre logodna mea cu prinţesa Anna. În schimb, cei doi mi-au prezentat proiectul unui manifest privind abdicarea şi m-au rugat să-l semnez în 30 de minute. Le-am spus: „Nu se procedează aşa. Poporul trebuie să-şi exprime voinţa”. Mi-au răspuns: „Nu avem timp pentru aşa ceva”".
Potrivit Regelui, Groza şi gheorghiu Dej nu i-au lăsat nicio aleger, ameninţând să îi execute pe studenţii arestaţi anterior în timpul unei demonstraţii anticomuniste.

She never could get drunk enough

Courtesy Adi Mihaila

De unde vine paradisul?

Da, ştiu, n-am timp să mai scriu, nici măcar să va mai copiez câte ceva. Dar viaţa... ştiţi şi voi... n-am timp. Bine că trebuie să mai muncesc uneori în week-end, că altfel uite, nici acum nu postam nimic.
Desigur, sunt 100% lipsită de originalitate. Am însă băieţii mei care mă salvează. Cum ar fi Octavian ăsta

Decalog
Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

Recunosc

Îl iubesc pe Roberto Benigni. De când l-am văzut prima oară, mult înainte de La Vita e Bella. Îi iubesc nebunia, îi iubesc starea, îi iubesc surâsul.
Am nimerit în seara asta peste Tigrul şi zăpada, prezentat ca o comedie la Pro Cinema. Pe lângă faptul că nu e comedie, dacă te uiţi la el cu sufletul, te atinge... cum numai o poveste de dragoste atinge. Nu citi recenziile filmului, critica l-a desfiintat. Americanii, în special, care s-au săturat de inocentul Benigni.
Dar Beningni, care e cu totul în filmele lui şi care nici în fime nu poate iubo decât o singură femeie e, de-aia şi-o ia pe cea de acasă, e... impresionant. Şi-aici clatin din cap, ridic umerii şi-ţi arăt palmele.

Despre reorganizarea teritorială

După reaorganizare, Făureiul o să fie în aceeaşi regiune cu Constanţa. Cool, nu? O sa mă duc la mama şi-o să zic că sunt la mare.
Haideţi să lăsăm gluma. Eu şi cu Daniel am hotărât că regiunea noastră va fi cea mai tare. Graţie poziţiei privilegiate, cu deschidere la mare şi porturile la Dunăre, or să vină toţi investitorii la noi. Într-un an, Făureiul o să fie ca Iaşiul, orice sat din regiune va fi minim ca Vasluiul, iar Buzăul, va fi cu siguranţă pe locurile fruntaşe în top oraşelor în care se trăieşte cel mai bine (din lume, aşa ca oraşele Elveţiene, de ex).

Bine aţi venit în vagonul fericirii

Surorile Porumbiţa

Domnilor jurnalişti,
Suntem surorile Porumbiţa. Să ştiţi că nu venim de acasă, venim de la ambasadă. Casa a devenit de nelocuit. Nu pot dormi noaptea. Mă atacă cu un laser. Mi-l pun pe degetele de la picioare.

Nu am stat să ascult mai mult, mă grăbeam. Probabil le ştiţi. Două doamne trecute de 70 de ani pe care le întâlnim în faţa a diverse instituţii de presă şi care strigă jurnaliştii. De fapt, le expun, strigând de pe trotuar, "cazul" lor. De cele mai multe ori le-am văzut la Casa Presei, dar le-am mai întâlnit şi prin oraş. Astăzi erau echipate cu un cărucior de piaţă şi purtau pălării albe, să se protejeze de soare.

Şi nu, nu mi s-a părut comic. Îmbătrânim şi noi. Doamne fereşte!

Şi ţie îti place mirosul ierbii cosite, nu?

Unde Îl aşez?

Dumnezeul meu are un loc al Lui. Mai precis, pe plăcile de faianţă de lângă tavan, a patra şi a cincea dinspre chiuvetă.
Mă uit la El de pe scaunul de pe care fumez, uneori cu picioarele pe maşina de spălat, alteori cu genunchii la gură. Îi vorbesc uneori, Îi cer chestii, Îi explic, discuţia devine aprinsă cam între a treia şi a patra ţigară, când, ca orice prost creştin, mă mai iau şi la harţă cu El, ba chiar Îi reproşez chestii.

Această Piaţă a Universităţii din Madrid

De ce?
Protestele au început în urmă cu şase zile, la Puerta del Sol, din Madrid, ca o mişcare spontană de nemulţumire faţă de rata şomajului de 45% în rândul tinerilor.
Mulţimea a ajuns la circa 25.000 de persoane în capitală, iar mişcarea s-a extins şi în alte oraşe din ţară. Sute de persoane au petrecut fiecare noapte în stradă la Madrid. Ei cer locuri de muncă, standarde mai bune de viaţă, un sistem mai corect de democraţie şi schimbări în planurile de austeritate ale Guvernului.
"Vor să ne lase fără sănătate publică, fără educaţie publică, jumătate dintre tineri sunt şomeri, au crescut şi vârsta de pensionare", a declarat manifestanta Natividad Garcia. "Este un atac clar faţă de puţinele servicii sociale pe care le aveam", a adăugat ea.

Cum?


Comisia Electorală le-a ordonat protestatrilor să părăsească piaţa înainte de alegerile locale de duminică.
Interdicţia a intrat în vigoare la miezul nopţii, vineri, dar mulţimea a început să scandeze diferite sloganuri, iar poliţia nu a intervenit.

Pentru că
Vocea poporului niciodată nu va fi ilegală.

Nu există abisuri fără înălţimi

Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului.

on and on the rain will fall

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow's rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime's argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

Mi se usucă bambusul

Pentru cei care au încercat, de-a lungul timpului, să-mi plaseze vreo pisică sau vreun căţeluş, ca să-mi ţină de urât, ştiu cât de important e bambusul pentru mine.
Replica de bază este "bambusul este singura formă de viaţă care supravieţuieşte în prezenţa mea".
Ei bine, singura formă de viaţă, chiar singura, că nici gândaci sau muşte nu am, s-a uscat pe porţiuni, destul de ciudat, părerea mea. Adică e uscată rădăcina, o parte din tulpină e verde, pe urmă frumzele sunt uscate o porţiune şi în vârf mai sunt câteva verzi. Cică ar fi un semn, nu ştiu de care. Că ar trebui să combat împreună cu o altă formă de viaţă sau că o să mă usuc la fel ca el?

Tehnica, tehnica

Am aflat că peste 20 de ani, când o să-mi cedeze inima, nu o să mi-o mai repare doctorul, ci it-ist-ul. Asta, desigur, dacă va reuşi descompunerea particulelor în freon. Asta cu descompunerea m-a chinuit tare, că nu-mi aminteam.
În concluzie, cine n-are un it-st să-şi cumpere! Ar putea repara inimi chiar şi fără a descompune particulele din freon sau în freon.
De freon o fi vorba? Şi particule? Nu atomi, nu protoni, nu neutroni?

Ailleurs d'ailleurs

Il y a rien ici. A quoi bon se demander, d'ailleurs, s'il y a quelque chose ailleurs. D'ailleurs et ailleurs viennent trop souvent a mon encontre, meme si je les nie. Je me moque de leur existence, car tout ce que j'attends devrait etre ici. Et comme ca ne l'est pas je refuse de rever ailleurs, d'ailleurs. 

doar o oglindă

Nisipul fin a oftat

S-a aşezat pe linia orizontului, cu aripile larg desfăcute

Se odihnise un pic pe un divan făcut dintr-un nimbus şi un cumulus. Demult nu mai avusese timp doar pentru ea. Fusese un segment dintr-un perfect stol, ca stolurile în formă de V pe care le deseneză copiii. A ajuns singură în ţările calde. Restul se pierduseră în furtuni, pe drum. A vrut să intre în alt stol, dar n-a putut, nu s-a adaptatşi nu s-a sincronizat cu segmentul corespondent din aripa stângă (ea de obicei zbura pe dreapta). Chiar şi o banală batere din aripi poate sfârşi prost atunci când segmnetul pereche nu mai e. S-a retras şi a plecat singură. Se oprise pe norii ăştia doi pentru că i se părea că acolo i-a pierit în gol perechea. S-a ridicat şi s-a aşezat pe linia orizontului cu aripile larg defăcute, dar nu reuşea să se hotărască încotro s-o apuce. Tot albastrul era în jurul ei şi îi era prea greu de ales, iar pe linia asta a orizontului era ca un acrobat la circ, nu putea să mai stea mult.

Petrecere în pijamale

Petrecere în pijamale, între noi, fetele. Sunt cu Amanda şi Camelia. A fost şi Zaz, dar a uimit-o noaptea prea tare.

Vanghelie, pedagog de şcoală nouă

Îl iubesc pe Vanghelie pentru toate declaraţiile care îmi fac zilele simpatice. Nu el a spus că nu-l ajută faţa să fie alintat? Dacă nu e alintat, uite că ştie cum să educe copiii din Ferentari, le explică, la nivelul lor. Bun pedagog Vanghelie!
"A venit aici cu domnul Swoboda să ne ajute - e un om foarte important - să schimbăm puţin faţa cartierului ăsta al nostru. Să rămână aşa, că suntem cei mai buni la bătaie, da? Avem cele mai frumoase fete, dar să schimbăm puţin zona, un pic, să nu mai zică cei de la presă că, dacă vin aici pe la noi, rămân fără inel, da? Că nu e aşa. Când vin, le dăm cadou un inel sau un ceas numai pentru faptul că au trecut pe la noi prin cartirer, da? Şi dacă ne supără îi şi batem! Dar doar dacă ne supără!", le-a spus Vanghelie râzând copiilor.

Nume predestinate

Aflăm astăzi că pe şeful Statului Major rus îl cheamă Nikolai Makarov. Nume predestinat. Cred că de mic s-a gândit că, dacă tot are nume de pistol, e bine să se facă militar.
Ca şi cum dacă ai fi american şi te-ar chema Colt te-ai gândi să te faci grădinar sau dacă ai fi italian şi te-ar chema Beretta te-ai gândi să te faci  pescar.

Nu staţi în case fără internet!

Dacă citiţi aici, înseamnă că aveţi internet. Dar atenţie mare, dacă vă aflaţi în vreun loc fără internet sau telefon, aşteptaţi-vă să năvălească SEAL-ul peste voi. Cică ăsta a fost un indiciu mare când l-au reperat pe bin Laden. Şi cum nu s-a terminat terorismul la bin Laden şi mai sunt, ohohoho, muuulţi terorişti în libertate, americanii nu şi-au terminat treaba.
Pe această cale ţin să precizez şi că SEAL vine de la Sea, Air, Land, asta ca să nu uit, iar echipa care l-a ucis pe bin Laden, Team Six, este un fel de Delta Force, dar prin apă.

De ce-l iubesc pe Ioan-Paul al II-lea

Realaţia mea cu divinitatea a cunoscut până acum trei momente aş putea să le spun de revelaţie. Unul dintre ele este legat de Papa Ioan-Paul al II-lea.
Dar să o luăm încet. Unul a fost de curând, într-un sfârşit de lume, când mă rugam să nu mai fie greu şi nici urât mi s-a deschis o uşă. Al doilea s-a întâmplat când am fost să dorm la mănăstire. Vorbisem eu cu maicile de la Moldoviţa că trec pe la ele şi rămân o noapte. M-am tot frământat cum o să fac cu ţigările şi mă vedeam fofilându-mă până la poartă să trag două fumuri. Ei bine, din momentul în care am intrat pe poarta mănăstirii şi până am plecat, a durat o zi, totuşi, nu am simţit nevoia să fumez. Başca, seara, la culcare, maicile mi-au dat o Psaltire, care s-a deschis fix la Psalmul 90, unul dintre preferaţii mei.
Cât despre Jean-Paul deux, cum îl alint eu, a fost aşa.

Mă pregătesc de nuntă

Nuntă vinerea, cine a mai pomenit!
Dar eu mă pregătesc de nuntă!
A nu, nu a mea. A lui Kate şi William, îi ştiţi şi voi.
Adrian Cioroianu, Dana Săviucă, Cătălin Botezatu sunt invitaţi azi la RTV, prinţul Duda şi principesa Margareta intră în direct de la Londra... n-am tunner (nu că mi-ar fi trebuit la principesă, că nu prea înţeleg ce spune). Cred că o să stau cu ochii pe alai, poate-poate se împiedică cineva, un cal se ridică în două copite, un nebun aleargă dezbrăcat, din astea aştept, că în rest cred că s-a spus tot. Inclusiv că biata Kate nu primeşte niciun şfanţ în caz de divorţ şi nici copiii.
Hai să fie într-un ceas cu trafic bun!
Deci clopotele or să bată de 5000 de ori. Pe principiul o oră, adică 60 de minute, adică 3600 de secunde?
Sunt anunţată că la grădina zoologică din Rio au fost prezentaţi tigrii William şi Kate. Tigri bengalezi.
Regele din Swaziland va veni la Westminster Abbey cu cel puţin una dintre cele 14 neveste
Victoriei Beckham cum îi stă pălăria în frunte? I-o fi crescut azi-noapte?
12.53 A plecat de la hotel. Mi s-a pus un nod un gat!
Uite-l şi pe Harry ce mers de cioban are! Lasă, mă sacrific, îl iau aşa!
Am fost la ţigară. Manuela de la recepţie plângea. Băieţii e la BGS râdeau de ea!
Frumoasă rochie! Am făcut o galerie foto... Şi proaspă ducesă de Cambridge e frumoasă. Daniel zice că nu prea. Io zic că-i simplă şi asta-mi place!
Gata mah, a pupat-o, 15.27 ora României!

Bun venit în club!

Nu mă îndoiesc de faptul că în fiecare zi găseşti ceva care te atinge în jurul tău. De la un gândac sau forma unui nor, la ţipătul unui copil fericit în leagăn când treci pe lângă parc sau o bulă de clăbuc ridicată din detergentul de vase.
Dar dacă într-o zi eşti rece şi uscat şi simţi că nu mai simţi nimic, dacă nu mai vezi norii şi nici nu mai auzi ţipete de fericire, îţi dau un motiv să ţi se facă pielea de găină. Să ţi se ridice uşor, fir cu fir de pe mână şi să ţi usuce gâtul de frumos. N-o să sari în sus de fericire, dar o să coboare liniştea. Asta desigur, dacă îmi semeni mie. Dar dacă mai treci pe blogul ăsta din când în când, înseamnă ca faci parte din grupul select al cititorilor mei, care îmi seamănă.

Dacă tot e miercuri

Să o ţinem ziua toată aşa

Cât măsoară curcubeul?

Nu vă supăraţi, are careva un metru? Aş dori să măsor curcubeul!
Cum adică n-a plouat, prin urmare nu e curcubeu?
Voi nu ştiţi să fixaţi un punct pe tavan şi să vedeţi curcubeul?
A, gata, am înţeles, voi folosiţi punctul de pe covor.

Legea compensaţiei

Nu mă mai întreb retoric, oare ploaia când se opreşte. De fapt, primăvara e în vârful degetelor mele. Eu îmi fac şi primăvara şi dimineaţa şi soarele. Că doar n-o să mă tragă de mână!
Iar ca reacţie şi prin compensaţie la soarele care nu mai vrea să vină, organul meu sufletesc s-a revoltat şi a început să cânte.

Mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp

Am găsit deunăzi un text graţie, datorită şi mulţumită Victoriei. M-a impresionat rău (între noi fie vorba, nu-i nevoie de prea mult ca să mă impresioneze pe mine ceva)
Interviul cu Dumnezeu al lui Octavian Paler
"Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

Superstiţioasa

Tot încerc de mulţi ani, dintotdeauna cred, să-mi înving superstiţiile şi presimţirile, paranormala de mine.
De exemplu, azi mi se zbate ochiul stâng. Şi ieri mi s-a zbătut. Şi iată cum se complică problema: e de rău sau îmi schimb ochelarii?
Asta e o superstiţie.

Nirvana

După titlu s-ar fi putut crede că este vorba despre un text metafizic. Când colo, eu doar am avut chef să ascult Nirvana.

Ce ţi-e şi cu virgulele astea

De obicei, pe mail-ul de servicu, primesc cele mai ciudate chestii. Petiţii, sugestii, reclamaţii, înjurături. Să vină o echipă, cel mai des. 80% dintre mail-uri nu le citesc. Selectez 200 de bucăţi, debifez câteva din astea, care mi se par interesante şi şterg restul.
Se strânseseră iar câteva sute şi am trecut la curăţenie. Şi nu-mi pare rău că am găsit asta:
Puterea unei virgule:
În cadrul unui experiment, un grup de 50 de oameni, format în mod egal din femei şi bărbaţi, a primit un text şi însarcinarea de a pune în cadrul acelui text o virgulă.
Textul era:
"Dacă bărbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe".

E 1 şi un sfert

Nu, nu-i trecut de 1, dar pe la muncă fiind scriam ceva despre premiile Grammy şi, ce să vezi, mi-a dat asta la relaţionare. La melodia asta n-am avut răbdare să ascult niciodată varianta originală, mereu mă întorc la unplugged.
Cui îi place să se dea în leagăn cu ochii la stele mâna sus. Hai, un degeţel măcar.
Update
A, uite, trecut de 1 si un sfert. Mi-am pus ceasul sa sune la 6 si desigur, ma infurii ca nu pot adormi. Poate nici nu ma mai culc. Am avut revelatia ca ar fi trebuit sa ma duc direct in oras. Ador sa mi se lipeasca ochii de somn la munca din cauza sau gratie vreunei petreceri.

Se ţin una de alta, legate prin virtuţi şi forţe

Îmi place să-mi am textele preferate la îndemână. Cum ar fi ăsta:
"Ea îşi îndreptă ochii spre stelele ce apăreau pe cer. - Ştiu toate numele lor, spuse ea; fiecare dintre ele are mai multe nume; au virtuţi diferite. Mersul lor care ne pare liniştit este rapid şi le face arzătoare. Neliniştita lor ardoare este pricina violenţei mersului lor, iar splendoarea pe care o au este efectul mersului ei. O voinţă intimă le mână şi le călăuzeşte; un zel deosebit le arde şi le mistuie; şi din pricina asta sunt sclipitoare şi frumoase.

Bezina a trecut de şase lei

S-au scumpit carburanţii la Petrom. Bezina a trecut de şase lei. Vor urma şi Rompetrol şi Lukoil.
Primul comentariu, la cald: Să vină frate cu mitraliere şi să ne împuşte pe toţi pe stradă .

Sunt oameni, nu petrol

De dimineaţă îmi sună în cap un titlu
Statele care au susţinut opoziţia libiană de la început vor avea beneficii economice
Adică Franţa, se ştie. Franţa care a urlat prin vocea lui Sarkozy că cel mai important este ca oamenii să fie protejaţi în Libia şi că are o responsabilitate morală. Aş putea chiar să pun pariu pe orice că nu s-a gândit la petrol, ci la omeni, deşi ştiu că o să pierd Ei, că mai mor câte cinci, şase, şapte pe zi în urma raidurilor Alianţei...
Şi mai avem o poză, cum îi aşteptau libienii pe americani

Cum să mă agăţi

Dacă mă întâlneşti întâmplător pe peronul unei gări, îţi dau o reţetă ca să mă cucereşti. Acuma sincer, foarte probabil că nu o să sacrificăm nişte mici. Dar spuneţi-mi cum îţi face plăcere domnule, spune-mi tu. În general sâmbătă seara merg la dans şi cititul mă adoarme. Da, îmi plac plimbările cu peisage şi mă plictisesc singură. Ochii mei sunt verzi şi nu bate în nimica. Nu mă gândesc, n-are rost, las mintea să se odihnească. Şi îţi spun toate astea ca să scurtăm timpul până când mergem să le ceri consimţământul alor mei.

Scoţi şi tu ceva la bătaie?

Cea mai tare expresie auzită azi la televizor: Magazinul a scos la bătaie detergent. Însoţită de imaginea unei imense cozi, nu mai are sens figurat, ci propriu. Pentru că în următorul jurnal o să vedem oamenii care intră buluc în magazin după pradă, că doar e un moment bun, trebuie să facă curăţenie de Paşte. Eventual nişte pungi de detergent se vor sparge! Nu-i nimic, or să adune praful de jos, i-am văzut adunând şi zahăr.
Spune ministrul agriculturii acum două săptămâni că nu-i nimic, şi în America iese cu îmbulzeală când sunt promoţii la rochiile de mireasă.

Nichita era Berbec

Azi Nichita ar fi împlinit 78 de ani. Vorbesc de el fără formule de politeţe, e ca şi cum ne-am cunoaşte de-o viaţă. Dar oricum, era berbec, asta e senzaţia mea când întâlnesc berbeci.
Să cântăm un cântec de-al lui Alifantis? Care? Spuneţi voi, ce să alegem mai întâi. Că toate, toate-s frumoase. Ei, asta, cea mai soft, dar într-o variantă mai şmecheră.

Mic tratat de şmecherie

Azi e aşa: de azi dimineaţă public comentarii pe Pandoras în care cel puţin 50 de oameni, ce spun eu 50, cel putin 75 de oameni dau cu pietre tare. Pentru simplul fapt ca m-a indignat o smeherie. Nu i-am numărat pe cei care mă făceau proastă. Am luat-o pentro o greşeală care nu a fost a mea. Şi o iau în continuare.
Acu, voi ăştia care mă ştiţi mai binişor, nu de pe blog, majoritatea ma cunoaşteţi, ştiţi şi că iau foc la nedreptate. Luasem şi eu atitudine şi uite, am devenit caz de studiat la facultate, despre cum nu-şi verifică jurnaliştii sursele. Era un joc de-a măsurat muşchii şi şmecheria, despre care eu nu ştiam şi eu vorbeam de principii. Deontologie, chestii.... ar trebui să-mi vină să râd, dar nu-mi vine. Îmi amintesc că trăiesc în România, ţară de şmecheri.

De prin taxi

Ştiţi şi voi cum e în taxi, nu-ţi alegi muzica. Uneori nimereşti manele, alteori muzică de nuntă (sau petrecere, cum vreţi voi), de cele mai multe ori house şi arareori... muzică.Am ajuns acasă după George Michael şi Shivaree mirată că nu am întrebat şoferul ce post ascultă. Mi-am dat seama că nu am întrebat pentru că nu ascult radio. Cu toate astea, a trecut ceva timp de la ultimul George Michael. Hai sa cântăm people, you can never change the way they feel

U got to get yourself together

Păcat de ziua asta frumoasa, si-a spus când toate, parcă toate i se strânseseră în glezne. A întors capul spre drepta, s-a uitat la soare şi a dat drumul la muzică.
Zâmbea în sinea ei, pentru că nimeni nu ştia la ce se gândeşte. Nor radioactiv? Vanga? Război pe Marte în 3035? Bahrain? Berlusconi? A sunat cineva la contabilitate? Virează ăştia banii? Azi nu, le trebuie 100.000. De euro.
Hai mă, Bono e în căşti. Iar la vară o să te urci în maşină vineri seara, pe la 8 şi ceva, o să fii în Vamă undeva după miezul nopţii şi sâmbătă şi duminică o să ai doar mare şi nisip şi soare şi scoici şi mare şi prosop şi-o să aculţi în maşină nişte cd-uri pe care ţi le faci special cu U2 şi Red Hot şi să lălăiiiiiiiii, în drum spre mare

Să mai încerce!

Vă anunţ de pe acum, şansele ca primăvara asta să mă enerveze sunt maxime. Am făcut un pas spre ea, am stat cât să fumez o ţigară pe prima bancă cum te uiţi spre Casa Presei. Mi-a bătut un pic soarele în gene, dar asta nu înseamnă că ne-am împrietenit. Să mai încerce!
Iată şi o muzică. De prima zi cu soare-n gene! Aşa-i că n-o ştiaţi?

Prăfuit de timp

Am găsit prin sertare un text prăfuit de timp şi întâmplări.

Despre iertare şi împăcare

Nu ştiu dacă ai auzit sau ai ascultat ce ţi-am spus până acum. Am ezitat mult să mă apuc de scris. Mi-am luat inima în dinţi şi scriu, ca să-mi schimb gândurile cu care mă trezesc şi cu care adorm. Încerc să depăşesc stadiul de neîncredere sau de inutilitate a exprimării. Sunt aproape sigură că nu-mi pare rău că am scris, că scriu, chiar dacă la tine a ajuns prea puţin sau nu o să ajungă nimic.
M-a salvat şi m-a liniştit săptămâna trecută Steinhardt. A avut acelaşi efect ca Liiceanu. Sunt cărţi pe care le ţii la capul patului aşa cum ţii antidepresivele în sertar. Le deschizi când simţi că ai nevoie. Mi-a dat teme de gândire şi mi-a luminat un pic negura, a inceput să mă împace cu mine, cu lumea şi cu tine.
Nu apa sărată mi-a spălat jegul din suflet, ci o rază de înţelepciune venită de sus.
M-a frământat mult încercarea de a fi dură şi intransigentă, de a nu ierta, de a da ochi penru ochi şi dinte pentru dinte. Am ajuns însă să accept că sunt aşa cum sunt, iar dacă oamenii văd în iertare un semn de prostie, în bunătate, slăbiciune şi în toleranţă şi încredere, irealism, fie!

7

Azi mă gândesc mai mult decât în alte zile. Cum ar fi să-mi mai ceară o ţigară? Sau să-mi spună că nu-i place conturul ăla la buze, e prea închis, să ameninţe că se duce să-i tragă ăluia o bătaie dacă mă mai supără, să bem un pahar de vin noi doi, că n-avem ce face cu pocaitii aia... Cum ar fi să nu mi se mai oprească ochii în fotoliul gol, când intru în casă?
N-am plâns în hohote niciodată. Mi s-au umplut doar molcolm ochii de lacrimi şi-am zâmbit amar şi resemnat. Dar nu pot să nu zâmbesc, pentru că asta a fost, zâmbet şi voie bună. Şi ştiu că dragostea aia nu o să mai vină de nicăieri, niciodată.
Dacă citesc ceva fete postarea asta, le doresc să aibă parte de câtă dragoste şi înţelegere am avut eu. Iar băieţilor, care vor fi sau sunt taţi de fete, să fie iubiţi măcar pe jumătate din cât l-am iubit eu.
Azi nu cânt nimic de jale, ci primul cântec pe care l-am învăţat de la tata

Gotan Project sau cum s-a răzbunat tangoul

Abia aşteptam să merg la Gotan Project! A fost un pic cu emoţii, pentru că până azi-dimineaţă nu am ştiut sigur că o să merg. Lipsea ceva. Ziua începuse prost... acum că s-a terminat, sunt şi eu o dată în viaţă optimistă: să fie o lună care se termină urât, nu o săptămână care începe rău.    

Am ajuns însă şi la lojă în Sala Palatului. Dar nu mi-a plăcut. Singurul lucru bun la lojă e că poţi vedea locurile libere din sală şi te poţi duce direct la ele. 

Despre muzică mai încolo. Trebuie să vă povestesc despre Andreea. Aşa am numit-o eu pe fata de pe rândul din faţă. S-a tot foit în prima parte a spectacolului, pentru ca mai târziu să rămână pe margine să danseze. Ceea ce nu m-a deranjat deloc. Până când şi-a ocupat locul, în picioare şi a continuat să danseze. Andreea e cel mai mare fan, nu cred că doar Gotan Project. Ea aplauda singură, fluiera (aici recunosc, mă roade invidia, eu nu pot) şi când scaunul nu i-a mai fost de ajuns, s-a urcat pe mânere. Un pic mai era până la spătar, dar să ştiţi că s-a abţinut. O recunoşteţi după pantalonii scurţi în carouri şi bluza de trening Adidas, bleumarin cu o dungă albă. N-aş putea spune cu ce era încălţată, pentru că nu era. Doar nu credeaţi că s-a urcat încălţată pe scaun! Puteţi recunoaşte locul unde a stat la un spectacol după grămada de sticle de bere de sub scaun şi pungile de chipsuri.     

O puteţi găsi oriunde, m-a asigurat Oana: Asta fluieră şi la TNB!    

A venit şi momentul ăsta!

Vroiam, de multă vreme, să văd un film. Nu te uita, o să te deprime, mi-a spus o prietenă. Dar azi nu m-am mai abţinut.
"Marţi, după Crăciun" nu e thriller şi nu e dramă. E film de groază.
Am avut, în primele trei minute după ce s-a terminat, senzaţia mâinii care o dată a fost a ta şi-acum e străină şi-ţi şterge lacrimile. Mi-a fost milă de toate femeile care au încercat să fie demne când n-a mai fost. Ştim cât costă demnitatea.
Şi... cât de cunoscut sună... am vrut să fiu cinstit, recunosc...

Care soţie? Curva din Spania!

Am fost şi la piaţă! Uneori, nu văd pe unde merg, nu aud nimic, nu ştiu nimic. Alteori, cum ar fi azi, mi-am ridicat privirea. Mai bine n-o făceam!
Domn şi doamnă, spre 60 de ani, pe o bancă, ţinandu-se de maini şi privindu-se în ochi.
- Păi bine, şi soţia din Spania?
- Care soţie? Curva din Spania!
Mi-a ajuns!
În altă ordine de idei, înfiorător de scumpă salata verde, merele, la fel, iar bananele când au ajuns la 60 de mii?
Şi-am cântat, în drum spre casă. Asta:

Sîntem atît de-nghesuiţi

Semenii mei cei mai temuţi
Îmi sînt ceilalţi din mine.
Cei prezenţi, cei viitori, cei trecuţi.
Acei cu care-mpart acelaşi sine.

Sîntem atît de-nghesuiţi în însumi,
Că nici măcar nu ştiu care sînt eu,
Cînd voci nenumărate rîd în plînsu-mi
Şi e un cor întreg de plînsete în rîsul meu.