Unde Îl aşez?

Dumnezeul meu are un loc al Lui. Mai precis, pe plăcile de faianţă de lângă tavan, a patra şi a cincea dinspre chiuvetă.
Mă uit la El de pe scaunul de pe care fumez, uneori cu picioarele pe maşina de spălat, alteori cu genunchii la gură. Îi vorbesc uneori, Îi cer chestii, Îi explic, discuţia devine aprinsă cam între a treia şi a patra ţigară, când, ca orice prost creştin, mă mai iau şi la harţă cu El, ba chiar Îi reproşez chestii.

În curând va trebui să mă mut. Şi-am început să mă întreb, oare unde o să Îl aşez în casa nouă? Nici măcar nu ştiu unde o să fie, nici cum o să arate. Ştiu că o să-I găsesc un loc, dar mă frământ, că aşa-i modelul.