Nimicuri

Nu ma poate încerca nimic, niciun sentiment. Doar fizic, mi se ridică o mare greaţă, care mă sufocă. Privirea care îmi iscodeşte cu ură şi lipsă de bun simţ lucrurile îmi devine străină. Avea dreptate când spunea, am aşeptat prea mult şi-acum nu îmi mai doresc nimic. Decât linişte. Deşi nimicuri, unii oameni din viaţa noastră dor. Ultima postare pe blogul ăsta. Nimicurile nu mă lasă să trăiesc.

Dor de scris

Demult nu mai scrisesem. Uitasem parca cum e. Uitasem. Şi nu-mi pot aminti. Nici cum e sa scrii, nici cum e să zâmbeşti. Să lăsăm de-o parte, zic, un hohot de râs, din toată inima. Inima e prea ocupată. Luptă să bată. Aveam doar o întrebare, retorică, tu ce faci când nimicul se tranformă în scrum? Şi încă una, şi mai retorică. De ce sunt oameni care te lovesc până la nefiinţă şi continuă să te lovească, chiar şi în nefiinţă?

De pe Facebook

One day, you might wake up from your sleep and you might realize that you lost the moon while counting stars.
O găsisem pe Facebook.
Azi.

Morala?

And if you listen very hard
The tune will come to you at last.
When all are one and one is all
To be a rock and not to roll.

Paradox

Să plângi o vară întreagă, iar toamna să începi să zâmbeşti. :)

Always look on the bright side of

A cam trecut un an de bloggereala. Slab, recunosc, din lipsa de timp, de insipratie, de chef.
Cel mai frumos lucru pe care mi l-a adus blogul asta a fost un compliment face to face. Cineva n-a mai vrut sa-mi dea like, ci m-a oprit in drum si mi-a spus "ştii, mi-a plăcut şi am vrut să-ţi spun personal". Şi mi-a mai spus că se regăseşte uneori în rândurile mele.
Şi eu mă regăsesc în rândurile altor oameni. Din fericire, suntem toţi diferiţi, dar avem atât de multe lucruri în comun şi toţi venim din acelaşi sâmbure de divinitate, încât ni se întâmplă să simţim că ne bate inima altcuiva în piept.
Azi e soare. E una dintre cele mai frumoase toamne pe care mi le amintesc.
Şi-am avut în ultimul timp revelaţia că tot răul e spre bine şi că trebuie doar să crezi şi să vrei. Şi acolo unde nu mai credeai că e lumină, unde credeai că nu mai poţi, că nu mai vrei e şi o parte luminoasă. Nu toţi avem norocul s-o găsim, poate că şi eu o să o pierd, mai repede sau mai târziu, dar ea există. Şi aripile frânte în zbor se repară şi dacă nu se repară există proteze şi zborul nu ţi-l ia nimeni. Sunt oameni care îţi aduc soarele sau ploaia. Zborul, cu o aripă sau două e al tău, nu ţi-l aduce nimeni. Zborul e sus.
Ai grijă de zborul tău!
Profitaţi de mine cât sunt într-o dispoziţie optimistă. La bilanţul pe care îl fac din toamnă în toamnă am ieşit bine. A fost un an mai bun decât alţii şi încerc, zilnic, sa nu uit să mulţumesc pentru asta.
Să zburăm, deci! Ne vedem prima curbă la stânga din Calea Lactee!

Ştirea zilei e cu suflet

Aflăm astăzi că sufletul nu e în piept, e în creier.
Profesorul de neurologie de la Universitatea Princeton, Michael Graziano, crede că există un spirit, un suflet, dar nu aşa cum este el imaginat de oameni. "Sufletul este o informaţie de un anumit tip, construită într-o structură complexă, în creierul nostru. Este unic fiecăruia din noi şi este preţios întrucât nu este etern", spune cercetătorul. aici