Nu ma poate încerca nimic, niciun sentiment. Doar fizic, mi se ridică o mare greaţă, care mă sufocă. Privirea care îmi iscodeşte cu ură şi lipsă de bun simţ lucrurile îmi devine străină. Avea dreptate când spunea, am aşeptat prea mult şi-acum nu îmi mai doresc nimic. Decât linişte.
Deşi nimicuri, unii oameni din viaţa noastră dor.
Ultima postare pe blogul ăsta. Nimicurile nu mă lasă să trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu