A venit şi momentul ăsta!

Vroiam, de multă vreme, să văd un film. Nu te uita, o să te deprime, mi-a spus o prietenă. Dar azi nu m-am mai abţinut.
"Marţi, după Crăciun" nu e thriller şi nu e dramă. E film de groază.
Am avut, în primele trei minute după ce s-a terminat, senzaţia mâinii care o dată a fost a ta şi-acum e străină şi-ţi şterge lacrimile. Mi-a fost milă de toate femeile care au încercat să fie demne când n-a mai fost. Ştim cât costă demnitatea.
Şi... cât de cunoscut sună... am vrut să fiu cinstit, recunosc...