La ce te gândeşti?

Deşi supărările mele sunt cele mai mari pentru că sunt ale mele
Deşi trăiesc o dramă, o tragedie, un horror
Deşi viaţa nu are culoare
Deşi dimineaţa nu mai miroase a cafea
Deşi soarele nu mai încâlzeşte, ci arde
Deşi luna nu mai zâmbeşte, ci muşcă
Deşi teiii s-au scuturat
Unii vând copii cu zâmbetul pe buze, alţii îşi vând rinichii ca să le dea să mănânce.
Sincer, la ce te gândeşti?





Update:
Există momente în care deznădejdea pare a fi singura soluţie şi numai strigătul instantaneu îţi poate controla angoasa. Există şi o fericire exaltată dacă, în loc de a urla spui: Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai făcut om şi m-ai înzestrat cu liberul arbitru. Pot îndura, pot răbda. Nu cârtesc, nu mă vait, nu mă dau bătut, mă ţin tare, sfidez Realitatea, o fac de ruşine şi ocară. Nu degeaba m-ai făcut om.