Eu şi Franţa avem... o poveste. De când am primit cartea "Le francais par des images". Avea o copertă din carton groasă, roşie, pe care am reuşit s-o rup. Şi-am trecut la manuale.
Dar de atunci nu s-a schimbat nimic. E cu siguranţă cea mai lungă, cea mai statornică şi mai blândă poveste de dragoste a mea. Chiar şi când ajungem la mon petit accent des pays de l'est.
Voila donc pourquoi
Şi nu numai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu