Abia aşteptam să merg la Gotan Project! A fost un pic cu emoţii, pentru că până azi-dimineaţă nu am ştiut sigur că o să merg. Lipsea ceva. Ziua începuse prost... acum că s-a terminat, sunt şi eu o dată în viaţă optimistă: să fie o lună care se termină urât, nu o săptămână care începe rău.
Am ajuns însă şi la lojă în Sala Palatului. Dar nu mi-a plăcut. Singurul lucru bun la lojă e că poţi vedea locurile libere din sală şi te poţi duce direct la ele.
Despre muzică mai încolo. Trebuie să vă povestesc despre Andreea. Aşa am numit-o eu pe fata de pe rândul din faţă. S-a tot foit în prima parte a spectacolului, pentru ca mai târziu să rămână pe margine să danseze. Ceea ce nu m-a deranjat deloc. Până când şi-a ocupat locul, în picioare şi a continuat să danseze. Andreea e cel mai mare fan, nu cred că doar Gotan Project. Ea aplauda singură, fluiera (aici recunosc, mă roade invidia, eu nu pot) şi când scaunul nu i-a mai fost de ajuns, s-a urcat pe mânere. Un pic mai era până la spătar, dar să ştiţi că s-a abţinut. O recunoşteţi după pantalonii scurţi în carouri şi bluza de trening Adidas, bleumarin cu o dungă albă. N-aş putea spune cu ce era încălţată, pentru că nu era. Doar nu credeaţi că s-a urcat încălţată pe scaun! Puteţi recunoaşte locul unde a stat la un spectacol după grămada de sticle de bere de sub scaun şi pungile de chipsuri.
O puteţi găsi oriunde, m-a asigurat Oana: Asta fluieră şi la TNB!
Cam aşa s-a răzbunat tangoul. În rest, în prima parte câteva piese de pe Tango 3.0, la care, recunosc, îmi curgeau lacrimile când dintr-un ochi, când din altul şi apoi evergreen-uri de pe La Revancha del Tango.
Cam aşa s-a răzbunat tangoul. În rest, în prima parte câteva piese de pe Tango 3.0, la care, recunosc, îmi curgeau lacrimile când dintr-un ochi, când din altul şi apoi evergreen-uri de pe La Revancha del Tango.
Ce mi-a plăcut de pe Tango 3.0 cel mai mult se numeşte Rayuela, adică şotron. Mi-e somn să traduc tot, şi-apoi, dacă vreţi versurile, un search e simplu.
Eu mi le păstrez pe astea: Me basta cerrar los ojos, Para deshacerlo todo y recomenzar, Exactamente con tu boca que sonríe por debajom De la que mi mano te dibuja Un, dos, tres, cuatro ¡Tierra, Cielo! Cinco, seis ¡Paraíso, Infierno! Siete, ocho, nueve, diez Hay que saber mover los pies En la rayuela Oo en la vida Vos podes elegir un día. ¿Por que costado De que lado saltarás? Yo te siento temblar contra mí, Como una luna en el agua
Şi mi-a lipsit ceva, deşi nu facem noi revoluţie cu versurile astea. Asta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu