Nu mă îndoiesc de faptul că în fiecare zi găseşti ceva care te atinge în jurul tău. De la un gândac sau forma unui nor, la ţipătul unui copil fericit în leagăn când treci pe lângă parc sau o bulă de clăbuc ridicată din detergentul de vase.
Dar dacă într-o zi eşti rece şi uscat şi simţi că nu mai simţi nimic, dacă nu mai vezi norii şi nici nu mai auzi ţipete de fericire, îţi dau un motiv să ţi se facă pielea de găină. Să ţi se ridice uşor, fir cu fir de pe mână şi să ţi usuce gâtul de frumos. N-o să sari în sus de fericire, dar o să coboare liniştea. Asta desigur, dacă îmi semeni mie. Dar dacă mai treci pe blogul ăsta din când în când, înseamnă ca faci parte din grupul select al cititorilor mei, care îmi seamănă.