Din dragoste de România aş pleca

Ca în fiecare an, pe 1 Decembrie ne amintim cât de dragă ne este România şi ne străbate fiorul patriotic de mai-mai să ne taie respiraţia. Mie azi mi-au tăiat respiraţia vântul şi ploaia, căutând două ore un mijloc de transport spre serviciu. În Bucureşti, capitala României.
România este ţara mea în care nimic nu funcţionează, în care legile se fac şi se desfac, asta în cazul în care nu sunt votate din greşeală, în care îmi depun declaraţii pentru un venit zero, în care primesc o factură de plată mai multe luni pe care scrie zero lei, în care merg cu un spray pentru câini în geantă, în care şoferii de autobuz refuză sa-mi spună ce traseu au, în care producătorii autohtoni de roşii spaniole şi de struguri turceşti nu plătesc impozite şi te mai şi fură la cântar, în care nu poţi urca în taxi dacă n-ai mărunt, în care funcţionarii de la ghişee te tratează cu sictir, iar infirmierele de la spital au cel puţin aere de conferenţiar universitar dacă nu le dai şpagă, în care consumul de produse de igienă este printre cele mai reduse din Europa, în care sportul naţional pare a fi spartul seminţelor, în care punem termopane la monumentele istorice, în care ne e greu să cumpărăm o carte, ca să nu mai vorbim de un cd sau dvd original, că n-are rost, suntem piraţi din născare, în care străzile se spală doar pe mijloc iar maşinile te claxonează pe trotuar (trotuarul pe care vecinii de bloc aruncă tocăniţa ca să hrănească pisicile şi câinii)...