joi, 24 februarie 2011

A venit şi momentul ăsta!

Vroiam, de multă vreme, să văd un film. Nu te uita, o să te deprime, mi-a spus o prietenă. Dar azi nu m-am mai abţinut.
"Marţi, după Crăciun" nu e thriller şi nu e dramă. E film de groază.
Am avut, în primele trei minute după ce s-a terminat, senzaţia mâinii care o dată a fost a ta şi-acum e străină şi-ţi şterge lacrimile. Mi-a fost milă de toate femeile care au încercat să fie demne când n-a mai fost. Ştim cât costă demnitatea.
Şi... cât de cunoscut sună... am vrut să fiu cinstit, recunosc...


Sunt momente, ca alea, când greşeala recunoscută nu mai e iertată pe jumătate. Ai prea multe lucruri de reparat în tine, ca să repari greşeala celuilalt.
Şi el a greşit? O fi vrut să se îndrăgostească? El a crezut că trece. Şi n-a trecut!
Şi asta ne transformă vieţile într-un thriller, aşteptând să se întâmple, într-o dramă, când se întâmplă şi într-un film de groază după ce se întâmplă.
Nu-i aşa! Mie nu mi se poate întâmpla! Şi nici ţie! Sunt doar scenarii de film!

8 comentarii:

  1. Greseala? sa te indragostesti e gresit? mai bine ar fi stat si ar fi tacut..atunci n-ar mai fi fost un om "gresit" :)). Incearca sa te pui o secunda in rolul celuilalt..al celui gresit :))...anyway...un film de kkt, scuze de cuvantul cu vitamina k in fata. tema pt tine : Io sono amore..astept sa-mi zici cine e "gresit" acolo ..oricum IloveU! onyx

    RăspundețiȘtergere
  2. pai tocmai asta spuneam. ca n-a fost vina lui ca s-a indragostit. nu-i vina nimanui, totul este sincer si cinstit. teroarea vine din faptul ca cinstea trebuie sa fie, dar nu ajuta. durerea ramane aceeasi. si e dupa colt.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca e sa dezgropam cantecele trubadurilor de la anul 1100 (e unul Girault de Borneilh care sustinea urmatoarele), dragostea adulterina e superioara celei institutionalizate, pentru ca sacrifici pentru ea totul.

    O astfel de iubire e "against all odds", si trebuie sa incalce frica proprie si oprobiul lumii; si prin asta e admirabila din toate punctele de vedere. De fapt, cu cat sacrifici mai mult pentru o alegere de genul asta (chiar si copiii, familia proprie, finantele, etc.), cu atat toata intreprinderea are o valoare mai mare ca experienta de viata.

    Si pe vremea lui De Borneilh adulterul ducea direct la esafod, bar none, asta era legea. Azi e mai putin adevarat in sensul medieval, pentru ca multi azi se iau din dragoste, in timp ce la 1100 casatoriile erau aranjate si in plus erau si incuiate cu cheia de biserica catolica.

    Dar sensul ramane si azi, si cred ca filmul la asta se refera: e suficient ca rutina si "formalismul" sa se instaleze, si totul sa fie luat "for granted"; din momentul ala, iubirea adulterina e clar superioara. Nu vorbesc de sexul extra-conjugal, acela cauzat de plictis sau porniri sordide. Vorbim de "amour".

    Eu asa zic :). E de fapt Tristan si Isolda in varianta neo-realista, filmul asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai aici am mai multe de citit decat "dincolo". Dincolo poate ma "citesti" tu pe mine: http://voxpublica.realitatea.net/adrianionescu
    Am decat 3 articole. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. acum ma apuc sa te citesc. am avut de scris pana acum. am presimtirea ca voi fi ca un student la curs:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ha, prefer sa scrii tu, pentru ca imi place stilul tau, in special pe temele in care esti vulnerabil de sincera. Eu in articolele mele mai mult fac pe desteptul, nu ma lua in serios.:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Uneori am feeling-uri bune. Am citit cu gura cascata, asa cum ma asteptam. Scrie mai mult, de ce nu scrii mai mult?
    Cat despre stilul meu, simplu, temele mele, desuete, vulnerabilitate... scriu putin si aici, tocmai pentru a nu deveni mai vulnerabila decat ar trebui (si cand spun a trebui, ma refer la o limita a suportabilitatii)

    RăspundețiȘtergere