Azi Nichita ar fi împlinit 78 de ani. Vorbesc de el fără formule de politeţe, e ca şi cum ne-am cunoaşte de-o viaţă. Dar oricum, era berbec, asta e senzaţia mea când întâlnesc berbeci.
Să cântăm un cântec de-al lui Alifantis? Care? Spuneţi voi, ce să alegem mai întâi. Că toate, toate-s frumoase. Ei, asta, cea mai soft, dar într-o variantă mai şmecheră.
Să ascultăm un gând? Gândul 6?
Să recităm câteva versuri?
Numărătoarea
Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil
Plouă Doamne şi transformi în noroi
sufletul meu de câmp arabil
Numărătoarea începe cu doi
Unul nu este şi nici nu există
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numeştre cu vorba cea tristă
Numărătoarea începe cu doi,
dar, şi sfârşitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.
Iar acum spune-mi dacă ai văzut vreodată o pasăre pe care să o usture aerul pe care îl zboară. Şi mai spune-mi, cine sunt mai frumoşi? Oamenii...? Ploaia...?
Gand 6
RăspundețiȘtergereSi spiritul? Spiritul nu trece dincolo? Din izbitura frontala cu zidul, trec dincolo doar sentimentele.
E ca o sticla de cognac pe care o arunci intr-un zid, si nu trece dincolo decat buchetul, mireasma si uleiul; spirtul se prelinge pe zid si se evapora intr-un minut, iar cioburile, culese de pe jos, se ingroapa cu o reverenta timpa.
Ce-i placea lui mai mult, votca, vinul rosu?...
Eu ce sa-ti spun, as lasa ceva din spirit. dar parca as lua si cu mine ceva din el, ca altceva n-am. In cazul in care mai exista ceva.
RăspundețiȘtergereSi spiritul nu-i suma sentimentelor? Nu stiu, dar as dezbate asta in fata unui pahar de vin rosu, desi cred ca lui ii placea mai mult votca.