Mi se usucă bambusul

Pentru cei care au încercat, de-a lungul timpului, să-mi plaseze vreo pisică sau vreun căţeluş, ca să-mi ţină de urât, ştiu cât de important e bambusul pentru mine.
Replica de bază este "bambusul este singura formă de viaţă care supravieţuieşte în prezenţa mea".
Ei bine, singura formă de viaţă, chiar singura, că nici gândaci sau muşte nu am, s-a uscat pe porţiuni, destul de ciudat, părerea mea. Adică e uscată rădăcina, o parte din tulpină e verde, pe urmă frumzele sunt uscate o porţiune şi în vârf mai sunt câteva verzi. Cică ar fi un semn, nu ştiu de care. Că ar trebui să combat împreună cu o altă formă de viaţă sau că o să mă usuc la fel ca el?


Primul impuls, când l-am văzut, a fost să văd dacă are apă. Are. Posibil să fie prea multă, el era obişnuit pe uscat. Nici nu ştiu ce să fac. Mi-e milă să-l arunc, dar mi-e milă şi să mă uit la el cum se usucă.
De-aia vă spun, când puneţi apă la bambuşi, nu puneţi prea multă, să nu le dăuneze, că se supără şi se usucă. Aveţi grijă de bambuşi, cât sunt verzi!
Prin analogie, nu visaţi prea mult, nu iubiţi prea mult, nu gândiţi prea mult. Dacă puteţi!